Mon dada.
Les histoires secrètes de Mademoiselle D.

Teama si mai apoi frica.
     media: 0.00 din 0 voturi

Mi-e frica si mi-e teama in acelasi timp.. Combinatia dintre cele doua formeaza un gust amarui. Mi-e teama de o reactie adversa. Mi-e teama ca organismul meu sa nu te respinga, sa nu te dea afara ca pe o pastila prost luata. Mi-e teama ca totul in spate sa nu ramana ca o tabla bine stearsa, ca un vid, ca o gaura neagra ce aspira in mod continuu toate amintirile mele, toate amintirile noastre. Totul e ca un pod peste un lac al carui final nu pot sa il vad. Nu vreau sa fiu in acel punct in care sa nu te mai vad, in acel punct in care nu mai stiu daca tu esti pe partea cealalta privind spre partea pe care sunt eu.. Apoi deodata teama e inghitita de frica. De acea frica ce zace in obscuritate, in neant, de acea frica ce te poate cuprinde in orice secunda si te poate face sa uiti ceea ce simti, ceea ce crezi si nu in ultimul rand ceea ce ai fost. Ii pot simti mirosul tare, amestecat, mirosul tuturor trupurilor pe care le-a invaluit. Un amestec al tuturor sentimentelor ce se unesc si in mine. Un miros de durere si teama combinate la superlativ. E un miros ce nu l-am mai intalnit si totusi pe care il cunosc. Un miros ce imi patrunde in toti porii ajungand in toate vasele de sange precum o infectie ce impanzeste organismul fara oprire. Intr-o ultima secunda de luciditate imi pot striga fericirea, imi pot striga trecutul. Cuvintele ies din mine ca niste licurici intr-o noapte de mai. Vesele si inconjurate de lumina. Le vad cum ma parasesc pentru a intra in valul de ceata ce ma inconjoara, in furtuna de alb si negru ce ma apasa, ce ma strange, ce nu ma lasa sa respir. As vrea sa iti mai vad imaginea odata. Acea clipa ce a fost a noastra, acel moment in care am reusit sa urcam culmea celui mai inalt munte al fericirii. Amestecul de teama si frica mi-a acaparat si urechile. Aud un strigat neincetat, un strigat asurzitor de disperare, de oboseala. Da, am obosit. Tot acest zgomot, tot acest gust, toata aceasta ceata m-au obosit. Ma lasa sa ma prabusesc in propriul lac al sentimentelor. Le simt cum ma invaluie.. Cum ma las prada lor, cum incet, incet incep sa uit tot ce a fost in rest. Incep sa uit culorile, incep sa uit melodiile si gustul de bomboane ce il aveam la vederea ta. Incerc sa tip, dar fumul negru mi-a acaparat si vocea in intuneric rasunand doar soapte. Prabusita la pamant simt ceata cum ma inghite, cum imi strange intai picioarele, apoi pieptul, simt cum aerul nu mai imi poate patrunde in plamani. Intr-o ultima tentativa de a tipa, ma trezesc. Vad din nou culori si te vad pe tine. Esti langa mine lipsit de teama si cu o expresie matinala consternata. Parul iti este ravasit, iar ochii somnorosi, dar asta nu te impiedica sa imi zambesti. Frica mea nu a fost doar un vis. Inca ii pot simti mirosul asupra corpului meu si gustul amarui atat de pregnant pe limba mea.

Dar la final iti zambesc.



Comentarii

la aprobare
de Jacoby in data de 2012-02-15 07:36


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
   
 
Powered by www.ablog.ro
 
Termeni si Conditii de Utilizare