Mon dada.
Les histoires secrètes de Mademoiselle D.

Si daca un zambet..
     media: 5.00 din 1 vot

Stateam ghemuita intr-un fotoliu mult prea mic, chiar si pentru mine, un fotoliu al carui miros discutam ca trebuie schimbat. Nu miroase a vechi. Nici a nou. Mi-ar placea sa miroasa a noi..sau a tine. Sunt in aceeasi camasa de noapte in care ma placi. Ma intind neindemanatica spre cana de cafea, in speranta ca dimineata va trece mai usor. Ma uit spre tine. Inca dormi. Ai aceeasi privire senina si calda pe care o afisezi zi de zi. Ai parul ravasit, iar unele suvite au ajuns atat de lungi incat iti intra in ochi. Ti-am zis sa te mai tunzi. Pari ca incerci sa imi zambesti, dar in momentul in care incep sa iti raspund, te intorci cu spatele. Pastrezi aceeasi bariera. Acelasi damb creat intre noi de la accident. Chiar si in somn, pari sa te duci din ce in ce mai departe de mine.Gust din cafea. Aroma diminetii se contopeste cu aburul cafelei, lasand-o pe cea din urma cu un usor gust amar de toamna. Inchid ochii, iar imaginile din acea zi mi se succed cu viteza unor poze alb-negru. Sunt de proasta calitate si totusi contrastul culorilor si al evenimentelor inca imi da fiori. Suspin tacit. Nu ai suporta sa stii ca sufar. Ca ma doare distanta, ca ma doare aceasta mare ce este intr-un continuu flux. Mi-amintesc prima data cand mama mi-a zis ca poate citi in cafea. Uitandu-ma la ceasca mea aproape goala incerc sa imi imaginez forme, vise, idealuri, imagini ale unui sine ce nu va fi al meu. Incerc sa imi proiectez un viitor, un nor gri presarat cu mici furtuni ale vietii. O forma nedescrisa a unui timp incert. Tresar. Te intorci inapoi cu fata spre mine. Acum nu mai zambesti, dar urmele pernei de pe fata ta nu ma lasa sa imi stapnesc un suras larg. Vin langa tine. Nu ma auzi, aparent nici nu ma simti. Incerc sa te privesc, fara sa fiu prea aproape, fara ca aerul pe care il expir sa iti miste firele de par. Genele tale se despart precum aripile unui fluture pierdut. Pierdut in culori, in timp, pierdut in acea dorinta inconmensurabila de a se indeparta. Ochii tai par sa incerce sa imi zambeasca, par a fi invaluiti de dorinta de descatusare, de acel impuls de a uita, de a accepta, dar gura ta nu sopteste decat un scurt “ Buna dimineata ”.

Uneori ma trezeam inaintea ei. Dar de cele mai multe ori era invers. Stiam ca ma priveste. Ii puteam simtii ochii, mainile intreg trupul atintit asupra mea. Statea in fotoliu ei preferat, iar lumina diminetii ii strapugea camasa. Nu ma trezeam. Sau cel putin nu dadeam impresia. Nu vroiam sa iti confrunt privirea. Nu vroiam ca chipul tau sa imi aminteasca de acea zi. De ziua in care totul s-a rupt intre noi, fixandu-se o bariera ce nu o mai pot ridica. Fiecare zi e un vesnic semafor blocat pe rosu. Incerc sa ajung la tine din nou, sa uit, sa las apa sa spele ce a fost, dar nu pot. Nu reusesc sa incetez a ma gandi. Intreaga ta imagine ma transporta in trecut, in acea masina, la aceeasi ora. As fi putut evita. Stiu, simt asta. Inca iti mai aud tipatul. Singurul sunet care ma mai leaga de tine. A fost ultima data cand vocea ta a mai rasunat. Acum nu te mai pot privi, acea teama a ta mi se imprastie in minte, in glas si in chip.

Stiu ca intr-o zi o sa cedez. O sa cedez zambetului, o sa cedez imaginii tale. O sa strapung acea bariera si o sa surad din nou. O sa te las sa ma rapesti demine si de tot ceea ce am insemnat noi. De imaginea acelei zile. O sa ne uitam, o sa ne gasim si o sa ne reinventam.

Totul ar fi mult mai simplu daca..

“…Mi-ai zambi..”

“…Ti-as zambi..”



Comentarii

la aprobare
de celebritynudeb in data de 2012-02-14 07:09
la aprobare
de Lilian in data de 2012-02-14 16:39
la aprobare
de artnudeh in data de 2012-02-18 03:58


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
   
 
Powered by www.ablog.ro
 
Termeni si Conditii de Utilizare