Mon dada.
Les histoires secrètes de Mademoiselle D.

Trecut.Oglinzi.Prezent
     media: 0.00 din 0 voturi

Ma schimb. Sunt intr-o continua schimbare. Intr-un carusel fara oprire. Fiecare secunda lasa o bucatica din noi intr-un timp perceput ca un trecut intens, dar scurt, amprentat, dar inca mirosind a cald. Fiecare secunda ce se scurge asupra mea ma duce mai departe de cea care am fost si mai aproape de cea care trebuie sa fiu. Oare acest aer nu e el impregnat in mirosul zilei, al actiunilor si totodata al deciziilor proprii? Oare aerul nu e ceea ce ne delimiteaza fiecare clipa a unui nou vechi eu? Schimbarile nu sunt niciodata majore sau bruste. Schimbarea ia forme cunosute, doar pentru a putea introduce ecuatiile cu necunoscute. Nu o sesizezi decat privind inapoi, decat uitandu-te la dara ce a lasat-o suflul tau in impotrivirea sa. Dorinta de schimbare vine totodata cu o lupta crancena impotriva propriului tau “tu”, o lupta ce se termina in aparente si in minciuni. Intr-o oglinda deformata si un chip ranit. Incercarea de schimbare e doar o imagine creata pe acele mici firicele de argint, e imaginea pe care tu vrei sa o vezi, dar for-interiorul tau nu o accepta, e imaginea bruta a tot ceea ce vrei sa fii, dar nu esti. Am fost acolo. M-am zbatut inutil pentru a ajunge in fata acelei oglinzi. Paream o piesa de puzzle pusa la un loc gresit. Un mic patrat cu 4 denivelari ce aparent se potriveau cu locul in care le-am obligat sa stea. Forma se mula perfect, insa desenul imi demasca intreaga falsitate. Intregul meu joc de-a schimbarea, intreaga mea tentativa de a uita, de a ma muta, de a ma metamorfoza in ceva ce nu exista. Locul desenului era in alta parte, intregul puzzle ce aici il putem numi viata si-a schimbat intelesul pentru mine, forma, dar nu in ultimul rand imginea lui in oglinda deformata.

Sunt acelasi eu cu o fata nepotrivita mie. Sunt acelasi eu cu un invelis ce nu ma incape. Dar in final, sunt acelasi eu.

P.S. Ne schimbam. Dar lent, fara rani ce nu se vindeca, fara imagini deformate intr-omolinda fara contur. E schimbam prin simpla actiune de a clipi constant, prin fiecare gura de aer pe care o inspiram sau expiram, prin fiecare fir de nisip ce se scurge in clepsidra timpului.

Oglinda nu e decat o imagine a sinelui ce se zbate, ce se impotriveste, a sinelui trecut privit prin prisma unui sine viitor.

Ne schimbam, dar adevarata schimbare nu vine decat atunci cand incetam a mai vrea schimbarea.



Comentarii

la aprobare
de Trevon in data de 2012-02-15 05:46


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
   
 
Powered by www.ablog.ro
 
Termeni si Conditii de Utilizare