Mon dada.
Les histoires secrètes de Mademoiselle D.

Cheia. Yala. Final vs Inceput
     media: 5.00 din 2 voturi

"Pentru noi, acesta este ultimul clopotel. Ultima ora de dirigentie. Ultimul sunet ce incearca din rasputeri sa ne tina aici. Acum, cu acesta cheie, am inchis poarta liceului. O data pentru profesori, o data pentru doamna diriginta si o data pentru colegi. Acum o predam mai departe. Voua. Celor care vor avea aceeasi sarcina, celor care vor incheia la randul lor un nou capitol. Nu va uram sa ne calcati pe urme, nici macar pe umbre, ci sa va creati o yala proprie, o yala in care aceasta cheie sa semnifice nu doar inchiderea unei usi ci deschiderea unei intregi vieti."


Asta a fost.. Incepusem numaratoarea inversa.. Incepusem chiar sa imi doresc sa vina mai repede.. Iar acum.. Acum cand e necesara o ultima rafala de vant pentru ca frunzele sa se desprinda de copac si sa isi urmeze cursul.. Acum deodata nu stiu..
Mi-ar placea sa pot spune ca o sa va duc dorul, ca o sa imi lipsiti sau ca ne vom revedea, dar pentru majoritatea as minti..
Anii de liceu au venit si au plecat cu viteza unui tren frantuzesc lasandu-ma doar sa imi limitez cei mai buni prieteni.. Nu am apucat sa va cunosc pe toti; poate ca pe unii nici nu as fi vrut.. Dar nu regret nimic. Intorc capul spre trecut si vad niste ani frumosi, niste ani ce nu se pierd, niste ani in care am plans, am ras, am simtit gustul unei note mici sau a unei note mari, niste ani in care am descoperit ce inseamna prieteni adevarati si doar oameni fara insemnatate.

Nu o sa imi lipsiti. De ce? Pentru ca cei de care lipitoarea s-a prins, va ramane lipita, iar ceilalti au fost doar o rama trecatoare pe strada liceului meu.


O sa imi lipseasca acea cladire impunatoare.
Acum 4 ani credeam ca o sa ma pierd, ca nu voi mai putea iesi, iar acum nu stiu cum sa ma intorc acolo.
Vreau si nu vreau sa plec. Vreau pentru ca, dupa acest damb, nu stiu daca urmeaza apa, prapastie sau drum lin. Nu vreau pentru ca o parte din mine e acolo. O parte ce nu o voi putea recupera. O parte ce zidurile au inhalat-o si si-au insusit-o.

O sa imi lipseasca cercul vicios in care m-am complacut timp de 4 ani.
Acel cerc care m-a format, m-a instruit, m-a schimbat si in cele din urma m-a maturizat. Nu o sa imi lipseasca oamenii, ci umbrele lor. Acea idee de grup, de imagine ce v-a ramane reflectata peste ani doar intr-o oglinda prafuita a sufletului.

Am fost pe rand amici, colegi de banca, de petreceri, de sport, de aer liber, de mentalitate, iar in cele din urma ne-am creionat in a ramane prieteni.

O sa imi lipseasca si prietenii speciali.
Acei oameni pe care nu ii cauti, dar ii gasesti. Acei oameni care te ghideaza, dar mai intai iti sunt alaturi. Acei oameni pe care intai nu i-am suferit, pentru ca mai apoi sa isi lase amprenta asupra mea.


Stop cadru. Poza.


Acum, cu Acea cheie pot incuia si sertarul liceului. Nu pentru ca as vrea sa il uit, ci pentru ca as vrea sa pastrez
aceasta amintire, aceasta poza, acest capitol intact, neatins de vreme, nedistorsionat.

Promotia 2006-2010.



P.S. Odata cu acest final grandios, dam startul unei noi lumi. O lume in care ne vom revedea.
Pe bune.. Cine nu are nevoie de o pila la un medic, un avocat, un politist, un IT-ist, un programator, un game tester, un inginer, un arhitect s.a.m.d.



Comentarii

la aprobare
de Welcome in data de 2012-02-15 07:01


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
   
 
Powered by www.ablog.ro
 
Termeni si Conditii de Utilizare