Mon dada.
Les histoires secrètes de Mademoiselle D.

Printre In, Carti si Sentimente.
     media: 3.00 din 2 voturi

Statea pe fotoliu de la fereastra, cu picioarele lipite de corp formand un tot unitar. Era absorbita cu totul intr-o carte. Adesea imi povesteste ce citeste. Dar nu si acum. Intr-o dimineata eram amandoi cu ochii atinti pe tavan. Ea se ridica radianta intr-un cot, cu jumatate din par pe fata si rochia cazuta dezvaluind un umar mic, gol si imi zice:
-Trebuie sa citesti cartea asta! Nu am sa iti spun niciun cuvant despre ea pana nu te vad terminand-o.
"Invitatie la vals..."

Acum o reciteste. Pot vedea in ochii ei aceeasi pasiune ca si prima data.
-Ce faci? Stai.. Nu raspunde. Nu te misca! Ramai asa..
Vroiam sa ii spun atatea, dar buzele mele refuzau sa articuleze cuvintele ce mintea mea se chinuia sa le puna il
ordine.
-Vreau doar sa te mai privesc..sa caut soarele in parul tau, sa am narile infundate de mirosul pielii tale, sa pot picta cu ajutorul cuvintelor fata ta ca luna noua, sa aud cum trupul iti freamata sub rochia ta subtire de in. Vreau sa nu mai aud altceva decat susurul genelor tale cum se unesc si se despart ca intr-o imbratisare lunga, sa te vad cum inspiri acelasi aer precum marea isi uneste constant valurile cu tarmul, iar apoi se retrage.
Vreau sa fii poza inramata a tuturor cuvintelor ce nu l
e pot exprima.
Imi zambi. Era semnalul ca ma auzise. Ca inca mai existam. Nu trebuia sa vorbim. Pentru mine zambetul ei spunea tot ce as fi vrut sa aud. Imi spulbera orice indoiala, orice gand intunecat, orice imagine a viitorului pe care as fi urat-o.
Apoi tot ce am simtit a fost cum capul incepe sa mi se roteasca, inima sa-si cante propriul cantec, iar buzele sa imi friga intr-o apasare violenta.
Buzele ei moi si cu miros de cirese le sarutau pe ale mele. Simteam doua maini mici si moi agatate de mine, iar in rest nimic. Tot corpul imi amortise in strasoarea mainilor si a buzelor ei.
Se desprinde de mine cu aceeasi miscare sprintena si se asaza iar pe fotoliu. Fata ii capatase un aspect complice.
Acum era cu adevarat absenta. Se uita la picarurile de ploaie si fredona o melodie. Incepu sa numere fiecare strop de ploaie ce se prelingea pe geamul nostru.. Se prefacea ca nu ma vede pentru ca stia ca ma va face sa sufar. Dar acum nu era asa. Eram imbatat cu un miros usor fructat al trupului ei.
Fata ii deveni serioasa. Ridica, pentru a doua oara in aceeasi dimineata, cartea de pe masuta mica di
n lemn si se lasa absorbita de lectura ei. Stateam pe pat si ma uitam la ea: la cum ii fugeau ochii dupa scris, la cum, nimic din ce era in jur nu mai conta pentru ea. Parca ma cufundam in lumea ei fara ca ea sa ma observe. Deodata o aud razand. Nu zambea, ci radea.
Se uita la mine ca si cum amintiriile ii cuprindeau urechile, nasul, ochii, iar in final gura. Lasand sa se intrevada in coltul buzelor un mic zambet imi spuse:


"Prostule! Te iubesc!"



Comentarii



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
   
 
Powered by www.ablog.ro
 
Termeni si Conditii de Utilizare