Mon dada.
Les histoires secrètes de Mademoiselle D.

Printre farduri, masti si parfumuri.
     media: 5.00 din 1 vot

..Ma uitam in oglinda. Incet incet am inceput sa dau la o parte urmele de fard de pe obraz, rimelul ce'mi tintuia genele si rujul rosu atat de impunator. Cu cat puneam mai mult demachiat cu atat parca pe fata mea se amestecau culori, mirosuri si sentimente.
Si nu numai.
Totul capata un aspect palid, antic si lipsit de vlaga. Ma uitam in oglinda si tot ce simteam era un amestec de parfum cu lacrimi. Iar apoi necunonstinta. Ma uitam perplexa si asteptam ca pur si simplu imaginea din oglinda sa se schimbe. Sa ma vad dincolo de aceasta fata lipsita de trairi.
In tot acest timp m-am ascuns in spatele unui machiaj mult prea complex sau al unei scene mult prea goale. Ma analizez. Ma pierd in acea imagine. Acea imagine care sunt chiar eu. Un eu pe care l-am ascuns acum mult timp, pe care l-am uitat demult. Un eu care a fost, care a hotarat ca merita o schimbare. Ochii ma privesc taios in oglinda parca spunanadu'mi ca se simt goi, tristi si obositi. Lacrimile se istovesc de-a lungul fetei curatand urmele fondului de ten ramas. Oboseala ma cuprinde; narile imi sunt inundate de o combinatie ciudata intre parfumul eului meu vechi, sticluta de Euphoria care asteapta deschisa pe masa si lumanarea cu miros de scortisoara ce sta sa se stinga..
Mai imi arunc o privire in semn de ramas bun, iar apoi incep prin a-mi pudra usor fata... in final imi dau parul la o parte doar pentru a-mi inviora gatul cu particulele de parfum.
Se creaza astfel un zid intre ceea ce am fost si ceea ce masca m-a facut. Intre ceea ce sunt si ceea ce intr-o buna zi voi deveni. E poate prea tarziu sa ma mai intorc la ce am fost sau prea devreme sa sper la o noua schimbare. Eu am facut masca si totusi masca a ajuns sa ma faca pe mine.


Sunt doar un pseudo-eu ce se ascunde, ce fuge, ce si pune un zid de parfum intre firi.

  postat de pika in 2010-03-02 19:32 0 comentarii

Un pic din toate.
     media: 5.00 din 2 voturi

Era ca atunci cand valurile se sparg de tarm.. iar tu.. tu esti doar un mic pilon ancorat cu picioarele in nisipul ud..

Nu stii cand forta valului te-a doborat.. nici cand Totul a devenitasa de incetosat.. siSmiti cum te ineci si cauti ajutorul de la suprafata.. Cauti acea mana care sa te readuca in universul tau, acea mana care sa te atentioneze cu privire la urmatorul val ce se va sparge in tine..
.. Iar acea mana vine..fix in tot cumulul tau de sentimente.. In acea inutila incercare de a te ridica.. acea mana vine.. tu nu o poti vedea pentru ca sarea marii te impiedica sa mai deschizi ochii,
dar ea te gaseste.. si te salveaza..
Valul nu iti mai e inamic pentru ca acum ai si ochiul de la spate... acea fiinta capabila sa se sacrifice devine parte din tine. de multe ori avem sare marina in ochi;sau de tot la fel de multe ori ii inchidem refuzand sa vedem.
De cele mai putine ori ne cunoastem. pe sine si pe acea fiinta capabila de a ne face intregi.
Sunt oameni care o simt, o vad, o aud langa ei toata viata pana in momentul in care un val urias ii scufunda la malul marii fara a avea de cine a fi salvati.
Sunt altii care nu vad o viata intreaga, dar stiu ca scufundarea nu le va fi fatala..


Eu sunt un pic din ambele. ma ambalez cu gandul ca persoana de acum e Aceea pentru a descoperii ca, atunci cand intr-un moment in care ti se taie respiratia, sunt singura. Si totusi stiu.. stiu ca exista si ochiul meu.. e acolo desi nu il vad.. e acolo desi de cele mai multe ori nu il simt..
.. dar in agitatia marii.. daca deschid ochii.. mana intinsa ma asteapta.. e gata sa ma ridice, sa ma salveze, sa ma puna din nou cu picioarele in nisipul ud cu gandul la un nou val ce se apropie.

  postat de pika in 2010-03-02 19:30 0 comentarii


   
 
Powered by www.ablog.ro