Mon dada.
Les histoires secrètes de Mademoiselle D.

Hop.Noi inceputuri. 18.
     media: 5.00 din 1 vot

Partea I

Trebuie sa fac asta. Haide nu poate fi prea greu. E doar un pas peste o prapastie nu foarte adanca. Poate nici nu voi sesiza ca sunt pe partea cealalta pana la un anumit moment al drumului. Stiu ca acolo ma asteptati amandoi cu zambete mari pe fata si lacrimi in ochi. Stiu ca pot sa sar si ochii inchisi pentru ca am asteptat acest moment, aparent imens. Va vad bratele deschise, asa cum au fost si in decursul vremii. Nu stati imbratisati ci la o distanta perfecta pentru a ajunge eu si a incheia o etapa cu o poza perfecta de familie. E etapa aceea. Acea prapastie a adolescentei pe care trebuie sa o sar. Poate prapastia e doar un santulet, mult prea mic. Poate ideea in sine, a unui viitor, a unui cumul de decizii ma face sa vad distorsionat realitatea. Sa caut acea lume pe care inca nu o voi vedea. Sa sper ca un alt eu imi va lua locul, brusc si fara a lasa urme ale trecutului.

Anul acesta nu mai aud copilul oracaind singur pe strada de la maternitatea Polizu cautand imbratisarea asidua a mamei. Acum fac primul pas spre o viata de adult. Din nou merg de’a busilea si nu stiu sa articulez cuvinte. Nu mai tip pana la epuizare in schimb ochii imi sunt mari in speranta ca voi vedea ceva cunoscut acolo. Dar nimic. Doar voi doi si o ceata ce probabil mai devreme sau mai tarziu va avea sa se ridice.

Nu sunt sigura ca vreau sa sar. Uneori ma gandesc ca nu voi simti diferentele decat intr’o zi. In acel moment in care voi sti sa articulez cuvintele copilariei, sa merg drept pe drumul adolescentei, sa compun eseurile maturitatii, sa scriu cartea vietii.

Partea a II a

Exista o imbratisare care este stocata intr-un sertar prea vechi al amintirilor si incearca sa isi scrijeleasca numele si pe cel de’al 18 lea raft. Vrea sa dea de inteles ca acolo va fi ceea ce am cautat si ceea ce am avut intotdeauna. O imbratisare calda, o bataie a inimii constanta si o caldura emanata de doua suflete unite intr’un cert poate prea stramt, din care un cap, ce odata era fiind rozaliu si fara par, iese.

Inca e liniste. Mai sunt cateva minute si ora 00.15 va fi pentru a 19a oara sarbatorind al 18lea an. Dopul sampaniei va exploda, zambetele si lacrimile vor functiona concomitent, iar eu nu voi mai privi prin ochii inchisi la cea care simte ca este mama ci voi privi la cea care este mama pe care o simt cu ochii inchisi.














Ea nu mai e extenuata si fericita. E doar fericita.

El nu mai e nepriceput si fericit.. E matur si fericit.

Eu nu mai sunt mica si roz. Sunt O domnisoara, maaare




Comentarii



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
   
 
Powered by www.ablog.ro
 
Termeni si Conditii de Utilizare