Mon dada. Les histoires secrètes de Mademoiselle D. |
Am uitat demult semnificatia cuvantului prieten.Sau am avut grija sa o ingrop atat de adanc incat sa nu mai ajung prea curand la ea. Vreau sa ii dau foc pentru a putea capata un nou inteles.
Mi-am construit jumatate de pod asteptand cu ardoare sa te vad. Sa te apropii incet, incet pentru a ne indentifica in centru, pentru a ne descoperi, pentru a ne complace.
Asteptarea devine grea, dar uneori simt cum, pilon cu pilon, iti ridici partea. Apoi imi vad singuratatea. Vad cum podul meu este construit poate prea departe, poate prea sus, poate acolo unde tu nu il vei gasi vreodata.
Ninge. Fiecare fulg de nea e o calitatea a oamenilor. O calitate a mea. O calitate a ta. Incerc sa ii prind in speranta ca in palma mea se va aduna Increderea. Dar tot ce reusesc sa fac e sa ii topesc si odata cu ei si iluzia ca podul va fi finisat. Calitatile'mi devin defecte; doar zapada asternuta pe pod imi mai aminteste de ceea ce ar fi trebuit sa fii.
Cobor si acolo esti tu. Ma astepti. Zambesti inconjurata de fulgi de nea. Stalpul de langa tine iti lumineaza fata rosie si inghetata de frig. Nu te cunosc si totusi privirea ta ma patrunde pana in strafunduri. Uitandu'ma la tine vad toate zilele mele de pustietate, vesele. Vad nopti nedormite. Simt un parfum de fericire. Aud o melodie a iubirii.
Ma iei de mana si ma duci la un alt pod. Nu e pe jumatatea construit ca al meu ci are ambele capete finisate. Imi spui ca e tot pentru mine Ca l'ai construit pentru prietenia noastra.Ca intregul tau suflet e inchis acolo...fara jumatati de masura.
Atunci realizez. Inteleg de ce iti simteam prezenta si nu te vedeam, inteleg ca in timp ce eu am batut doar jumatate de drum pana la tine si te'am asteptat, tu l'ai facut singura.
Imi e dor de ceea ce am fost si de ceea ce n'am fost. Imi e dor de o imagine inexistenta a unei prietenii.
A acelei EA* pe care o astept si care acolo undeva ma asteapta fara jumatati de masura, fara falsitate, fara tristete.
Acea EA* de care am atata nevoie, mai ales acum.
Acea EA* pe care de atatea ori am crezut ca o am, pentru ca timpul sa imi dovedeasca contrariu.
Acea EA* al carei pod sa'l simt al meu.
* - ea exista;
* - multi au gasit'o;
* - multi nu o vad;
* - ea nu e o iubita;
|
|
|
|
Sunt doar un eu ratacit printre sentimente. Sunt chipul celui ce uita, celui ce iubeste, celui ce zambeste, celui ce se maturizeaza. Sunt o pata de culoare intr'un desen alb-negru. Sunt un nimeni important. Sunt cea din urma celei ce va fi.
|
| |
|
|
| |