Mon dada. | ||||||||||||
A uita uitarea.
Ce inseamna a uita? A lasa in urma o mare de amintiri placute si neplacute? A trece peste un zid care iti separa prezentul de viitor? A ineca ceva ce odata a fost? A uita inseamna mai mult decat a sterge, a arde sau a arunca lucruri. Ar fi prea simplu sa incercam sa ne dam foc la acea parte din suflet care doare, care sufera, careia ii e dor? Traim inconjurati de ceva ce odata ne’a format, traim intr’un cerc alcatuit din trecuti si viitori noi. Ne amagim ca uitam. Incercam sa scapam de dovezile trecutului nostru sperand ca asa vom uita de noi insine. Dar nu reusim. Tot ce realizam e sa coexistam cu ideea de bine. O afisam printr’un zambet mai mult sau mai putin fals. Ajungem intr’un stadiu in care avem impresia ca ne e bine. Ca dupa ce buzele au capatat salinitatea marii, noi am sarit acel gard aparent mic si de lemn. Dar odata ce ne cataram pe el pentru a’l putea traversa, se mareste. Privirea inaltata spre cer nu’l mai cuprinde. Chiar daca ajungi deasupra, prapastia e prea mare, devine un zid prea gros, o uitare prea grea. Te poti arunca in gol, in speranta ca aceea e salvarea. Dar acel gol e incomensurabil, e tapetat cu poze, cu lucruri marunte ce au ars pana la scrum. Aceea e uitarea? Atunci ce simti cand peste ani va revedeti? Cand dai peste acel obstacol, ce acum ti s’ar parea banal? Cand un miros cunoscut de parfum iti va inunda narile? E de ajuns ca un mic mecanism se declanseze cheita cutiei. Totul se va derula ca un film vechi si sacadat. Poze ce niciodata nu au fost facute, documente niciodata scrise, replici retinute precum citatele. Nu ai nevoie de dovezi ca sa stii ca totul a existat, nu ai nevoie de acel cadou, de acea bucatica materiala pentru a recunoaste. Uitarea e partiala. Amintirea e ca picatura de ploaie. Secetoasa cand ai nevoie de ea si abundenta atunci cand vrei sa o dai uitarii.
Comentarii |
Sunt doar un eu ratacit printre sentimente. Sunt chipul celui ce uita, celui ce iubeste, celui ce zambeste, celui ce se maturizeaza. Sunt o pata de culoare intr'un desen alb-negru. Sunt un nimeni important. Sunt cea din urma celei ce va fi.
![]()
|
|||||||||||
|
Powered by www.ablog.ro
|
||||||||||||