Mon dada. Les histoires secrètes de Mademoiselle D. |
[fara titlu]
"Vreau sa sparg farfurii. Sa le vad cum se sfarma de pamant. De nervi. De durere. De atatea lacrimi. De atatea stari inlantuite in mine. Sa le arunc cu o forta orbitoare.Vreau ca sunetul cioburilor sa rasune in acea incapere goala.
Lipsita de lumina. Lipsita de aer. Lipsita de fericire.Sunetul ma va elibera, ma va distruge, ma va dezlantui.
Farfurie cu farfurie, furia creste, lacrimile devin mai sarate, mai calde, pana cand va fi liniste. Acea liniste trista, acea liniste apasatoare. Acel moment in care nu mai exista sentimente. In camera goala,
in camera plina doar de ecouri voi fi ingenunchiata intr'un maldar de foste farfurii. Foste dorinte naruite. Foste imagini triste. Foste clipe aparent fericite. M'am prabusit intr'o mare de cioburi. Colorate. Negre. Mici. Mari. Cioburi sparte din prea multa ura, prea multa durere acumulata. Incerc sa strang cu mana tot ce a ramas, dar nu pot. Toate ramasitele par lipite de sol, par ca nu vor sa fie lasatein urma, par a fi amintirea a ceva ce trebuie uitat.
Acum si eu sunt tintuita. Nu ma pot ridica. Sunt fortata la un orizont limitat de maruntisuri, de bucati dintr'un trecut terminat, dar de neuitat.
Devine frig. Rainile pricinuite de multitudinea de cioburi incep sa usture. Unghiile mi s'au tocit in incercarea derizorie de a desprinde bucatile dureroase din trecut. Acele cioburi al caror rasunet a fost singurul lucru pe care l'am putut percepe.
Farfuriile s'au spart. Cioburile au ramas.
Lacrimile s'au scurs. Tristetea a ramas.
Apoi apare Ea. Acea Ea de care am atata nevoie acum. Acea Ea care a fost candva a mea, apoi a disparut, acea Ea care ma ajuta. Singura parte din mine care n'a putut fi inlocuita de niciun El."
M'a ajutat. Mi'am revenit. Apoi a disparut din nou. Sunt, iar inconjurata de ramasite, sunt iar in aceiasi camera intunecata. Doar ca acum stiu ca nu va veni. Acum, ea s'a pierdut undeva intre noi si voi, intre trecut si prezent, intre placere si disperare. Intr'un loc in care nu o voi mai gasi. In care nu ma va mai gasi. Am incercat sa o inlocuiesc cu tine. E mai lumina, dar nu pot iesi. Uneori sunt tot singura aici.
D.
Oare o voi mai gasi vreodata? Oare acel univers al nostru mai exista? Acel cerc concentric in care odata coexistam? Oare mana Ei va mai sta vreodata aproape sa ma ajute? Oare in oceanul de vieti ce se invarte in jurul meu voi reusi sa o disting pe acea EA?
|
|
|
|
Sunt doar un eu ratacit printre sentimente. Sunt chipul celui ce uita, celui ce iubeste, celui ce zambeste, celui ce se maturizeaza. Sunt o pata de culoare intr'un desen alb-negru. Sunt un nimeni important. Sunt cea din urma celei ce va fi.
|
| |
|
|
| |