Mon dada.
Les histoires secrètes de Mademoiselle D.

Necunoscuti.
     media: 5.00 din 4 voturi

Ploua. Necontenit. Neobosit. Neincetat. Picaturile se preling pe mine. Se preling prin mine.

Dar oare nu sunt si eu una din picaturi?

Solitara. Unica intr'un mod abstract. Incerc sa'mi gasesc cealalta parte. Celalalt sine. Eul de care am nevoie.
Ma afund intr'un lac. Dau peste o puzderie de picaturi, o puzderie de suflete. Unele s’au gasit. Unele, ca noi, inca se cauta.

Ma opresc. Pare ca am gasit.
Ii vorbesc. Imi vorbeste. Dar atat.
Sunt intr'o continua agatare de cineva, de acel cineva nepotrivit, de acel cineva care ma foloseste pentru a ramane, la randul sau, agatat de noi. Nu'mi necesita prezenta, dar se foloseste de ea. Ii alimentez sufletul.
Raman din nou singura.

Pentru o fractiune de secunda o vad.

Apoi, se face pierduta intr'o mare de picaturi. Vin cu o viteza de nedescris. Spinteca lacul. Lasa la suprafata, doar niste cercuri concentrice. Ea imi dispare.


Uneori am impresia ca am cunoscut'o. Alteori ca nici macar nu am vazut'o vreodata. O vad in toti, dar ei nu se vad in mine. Ma povestesc oricui e dispus sa asculte. Strigatul meu e opturat de restul picaturilor.

Eu nu mai am suflu. Ei nu ma aud. Ea nu ma aude.



Totul a durat o secunda. Acea scufundare. Acea cautare nebuna. Acea speranta ca voi vedea o picatura surazanda.

Las in urma mea o dara, in speranta ca ma va cauta ea. Eu am obosit . Si e tarziu.

Ma las purtata spre un abis mult prea abstract. In acel intuneric, lacul ia forma unei vieti pline cu picaturi reci si cu oameni indiferenti . Oameni care nu mai simt ploaia cum se prelinge pe corpul lor deja umed. Oameni care nu mai vad. Oameni care nu mai aud.

Inconjurata de ploaie si oameni necunoscuti, merg pe trotuar. Caut fata ta nestiuta, intr’o multitudine de fete anonime.


Ploaia si’a lasat amprenta pe blana unei veverite. Veverita s’a perindat prin iarba uscata. Piciorul meu tresare la atingerea picaturii. Picatura sunt, din nou, eu.

Am fost tot si n’am fost nimic.

Inca o caut.

E ea?

Nu.

Dar ea?

Nici ea.

  postat de pika in 2009-05-30 19:36 2 comentarii

Mirosul marii.
     media: 5.00 din 4 voturi

Firicelele de nisip mi se scurgeau printre degete. simteam fierbinteala lor cum

imi ardea talpile si, totusi, nu ma puteam ridica. ceva ma tinea acolo.

Costumul de baie parea ca se strangea, nelasandu’ma sa respir. Naduseala isi spunea cuvantul, marea ma chema. Incet, dar sigur.

Nu mai vedeam nimic. Nu mai auzeam nimic. Totul ma cotropea. Totul parea o rotatie. A cerului. A marii. Se uneau undeva intr-o departare mult prea abstracta. Doua nuante. Doua simtaminte. Doua personalitati.

Marea zbuciumata angrena calmitatea cerului. Intr-o surdina apasatoare, zgomotul valurilor marca timpul.In fiecare secunda, o alta speranta, o alta iluzie, un alt val.

Algele se dadeau batute la mal. Spuma se pierdea undeva intre nisipul umed si infinitul marii.

Doua brate se impotrivesc zbuciumului. Lupta cu timpul, cu spatiu, cu marea. Iei aer, iar apoi te afunzi. Ritmic, aparent monoton.

Nu ma cunosti. Nu te cunosc. Suntem doi straini in fata a doi cunoscuti. Nu imi vorbesti ci doar ma cuprinzi in brate. Imbratisarea ma uneste cu marea. Glasul ei mi-a patruns in piele, mi-a infundat narile. Stropii din valuri se preling pe piele.

Buzele tale au gust de sare.

Alerg. Intial nu vad tinta. Intial nu inteleg scopul. Stiu doar k trebuie sa ajung. Unghiile’mi rosii sunt tot ce mai pot deslusi. Nisipul fierbinte pare sa incerce sa ma opreasca. Ajung in apropierea marii. Sunt din nou singura. Singura cu ea. Urmele picioarelor imi marcheaza drumul.Par singurele sigure in nesiguranta mea.Marea le sterge. Apoi ma atinge. E rece, e sarata. Odata cu retragerea ei...

...Mi’e din nou cald. Dar acum, nu mai e o mare. Nu mai e un cer, mult prea senin. Nu mai e un aer doar al meu. Sunt doar intr’o bataie continua a soarelui. Doar pe o iarba batuta de vant. Doar cu niste ochelari pe ochi.

Tu insa esti aici. Acelasi strain cu fata cunoscuta. Incerci sa imi zambesti, dar nu mirosi a valuri si nu ai gust de sare.

  postat de pika in 2009-05-18 16:00 0 comentarii


   
 
Powered by www.ablog.ro